Companiile acordă atenție cheltuielilor fixe și costurilor variabile pentru monitorizarea banilor care ies din coffers și pentru a determina unde să se reducă cheltuielile și să se desfășoare activități eficiente. Aceste inițiative ajută șefii departamentelor să prevină pierderi semnificative de operare, care ar putea cauza exodul investitorilor și ar putea da naștere la o operațiune a unei companii.
Definiție
O cheltuială fixă este un cost care nu fluctuează - sau o face relativ încet - în comparație cu alte cheltuieli pe care le are o companie în cursul lunii. Cheltuielile fixe rulează gama de la depreciere și dobândă la salarii, chirie și publicitate. Amortizarea se referă la reducerea periodică a valorii unui activ fix, tipul de resurse pe care se bazează o afacere pentru a câștiga bani pe mai mulți ani.
Costuri semi-fixe
În contextul corporatist, noțiunea de cheltuieli fixe introduce adesea conceptul separat, legat de costurile semi-fixe. De asemenea, cunoscut ca o cheltuială semi-variabilă, costul semi-fix rămâne mai mult sau mai puțin neschimbat dacă nivelul de producție al unei întreprinderi rămâne în limitele de funcționare prescrise, dar crește imediat după ce numerele de producție cresc. De exemplu, cheltuielile pentru utilitățile din fabrică, inclusiv energia electrică și de răcire pentru mașinile de producție, cresc în mod obișnuit atunci când o companie își crește nivelul de fabricație.
Costul produsului față de cheltuielile fixe
Bani pe care o companie le cheltuiește pentru fabricarea unui produs includ munca și materialele, care reprezintă cele două cheltuieli primare integrate la calcularea costului produsului. Pentru confortul analitic, contabilii de costuri stabilesc cheltuieli pentru produse, cu excepția cheltuielilor fixe, majoritatea cărora fac parte din secțiunea "Costuri de vânzare, generale și administrative" ale unui cont de profit și pierdere. Cheltuielile de SG & A includ salarii, bunuri de birou, litigii, întreținerea mașinilor și multe altele. Conducerea de vârf se bazează pe expertiza supervizorilor de producție și a managerilor de produse pentru a identifica tendințele legate de costurile fixe, pentru a elimina deșeurile, pentru a face bani și pentru a veni cu modalități de reducere a costurilor.
Relevanţă
Pentru conducerea unei companii, analizarea periodică a cheltuielilor fixe este un economizor de bani deoarece ajută întreprinderea să determine suma minimă a venitului pe care trebuie să o culeagă pentru a se descompune. Într-un glosar financiar, un punct de echilibru este numărul de performanță la care o afacere va face sau va pierde bani. Prin calcularea nivelurilor fixe ale cheltuielilor, conducătorii departamentelor pot identifica zone care să îmbunătățească sau să reducă costurile, să remedieze problemele interne, să găsească modalități de a atrage clienți și de a introduce tehnologia în procesele interne pentru a accelera executarea sarcinilor. Obiectivul final este de a asigura că cheltuielile fixe nu se înfruntă într-un scenariu sumbru de bani.
