Schimbarea este o constantă inevitabilă în companii. Unele schimbări organizaționale sunt stimulate prin influențe externe, inclusiv forțe economice, tehnologice, culturale, politice și sociale. Schimbarea poate apărea și din cauza comportamentelor și nevoilor angajatului sau managerului. Indiferent de catalizatorul de schimbare, diferite tipuri de modele de schimbare organizațională pot fi clasificate într-o varietate de setări. Tipurile de modele de schimbare variază în funcție de intensitate, impact, cost și complexitate. De exemplu, unii pot lua mai mult timp pentru a-și pune în aplicare și se pot confrunta cu rezistență puternică din partea angajaților. Înțelegerea modelelor de schimbare poate ajuta întreprinderile mici și marile corporații să-și planifice și să-și administreze organizațiile mai eficient.
Model modificat modificat
Modele modificate de schimbare organizațională transferă cunoștințele și experiențele existente pentru a obține sprijin pentru o altă acțiune. Familiaritatea - o componentă cheie a modelelor modificate de schimbare - conduce la creșterea probabilității de respectare de către angajați. De exemplu, în mod regulat, magazinele cu amănuntul pot prelungi orele pentru un sezon de vacanță sau o vânzare; între timp, managerii pot utiliza programul extins pentru a efectua un audit neprogramat de inventar. Deoarece angajații sunt obișnuiți cu ideea de ore prelungite pentru evenimente speciale, comunicarea nu este complexă. Această schimbare temporară este ușor de gestionat, iar angajații sunt mai puțin rezistent la ideea de a lucra mai multe ore pe termen scurt. Modelul modificat modificat demonstrează simplitatea, conformitatea și influența. Aceasta are cel mai scăzut grad de cost, complexitate, rezistență și timp pentru implementare.
Modelul Schimbării Inventive
Organizațiile pot încerca să avanseze concepte originale și clare. Conceptele avansate sunt inventive când pot schimba standardele din industrie. Modelul de schimbare inventiv este moderat în complexitate, implementare și cost. Folosind provocările sau problemele existente, noi soluții pot fi adaptate pentru a evolua practicile. Soluțiile inventive pot aduna entuziasmul deoarece sunt noi, dar implementarea este dificilă deoarece nu există exemple de referință. Prin urmare, trebuie să se gestioneze un sentiment moderat de incertitudine, rezistență și costuri neașteptate. Tehnologia nouă este o cauză comună a schimbării inventive în cadrul organizațiilor. Acest tip de schimbare organizațională este demonstrată prin înlocuirea mașinilor de scris și a procesoarelor de text cu calculatoarele.Computerele au îndeplinit necesitatea de a împărtăși și de a stoca informații, dar inițial au necesitat achiziționarea de echipamente hardware costisitoare și instruirea vastă a angajaților pentru a învăța abilitățile de programare. Utilizarea computerului în cadrul organizațiilor a provocat situația actuală și sa confruntat cu rezistență din partea angajaților obișnuiți cu mașinile de scris, procesoarele de text și sistemele de depozitare a hârtiei. Integrarea computerului a fost un model de schimbare inventivă, deoarece a reprezentat o soluție nouă pentru nevoile organizaționale existente, implementarea a fost moderat complexă și a schimbat standardele operaționale în aproape fiecare domeniu.
Model radical de schimbare a pionierii
Pionieratul radical este un model de schimbare care poate restructura complet fundamentul oricărei practici, industrii sau organizații. Acesta este cel mai complex, mai scump și mai volatil dintre toate tipurile de modele de schimbare. Aceasta are o componentă cu risc ridicat, cu recompense mari, dar poate amenința moștenirile de conducere, angajați și industrie. Un exemplu de pionierat radical este invenția lui Henry Ford a automobilului Model T. Această schimbare radicală a dezrădăcinat fundamentul mijloacelor de transport din secolul al XVIII-lea, cum ar fi calul și transportul. Automobilul a devenit un concept fenomenal imitat continuu prin modele modificate și inventive. Într-o organizație, pionieratul radical poate fi privit sub forma modului în care o companie își proiectează infrastructura, operațiunile sau chiar practicile de comunicare.
Gestionarea schimbării
Indiferent de modelul de schimbare necesar, managerii ar trebui să ia în considerare un proces în trei etape pentru gestionarea schimbării. Mai întâi, creați conștientizarea prin stabilirea unor măsuri cheie de succes care definesc activitatea sau nevoia de schimbare. Acesta este un proces educațional folosit pentru a influența atitudinile, convingerile și mediul înconjurător, pentru a stabili condițiile pentru primirea schimbării. Apoi, implementați schimbarea prin educație continuă, sprijin și exemple. Managerii pot conduce prin exemple și pot stabili sisteme de recompensare pentru conformitate. În cele din urmă, schimbarea este gestionată în mod continuu prin activități de învățare, prin consolidarea pozitivă și prin demonstrarea stabilității. În acest stadiu, managerii se pot referi la măsurile cheie de succes stabilite în primul pas pentru a consolida schimbarea propusă.
