Dacă întrebați un bancher dacă debitarea sau creditarea unei obligații mărește soldul contului, finanțatorul vă va spune că depinde de tranzacție. Același răspuns este valabil și pentru procedurile contabile, chiar dacă debitele și creditele bancare sunt diferite de practicile contabile. Pentru a înțelege efectele intrărilor de jurnal pe conturile financiare, este important să stăpâniți termeni precum responsabilitatea, evidența contabilă și raportarea financiară.
Răspundere
O datorie este obligația de a plăti o sumă de bani la o anumită dată. De asemenea, numit datorie, o datorie poate fi un angajament nefinanciar. De exemplu, dacă co-semnați o cerere de împrumut pentru studenți a unei rude minore, sunteți răspunzător în cazul în care implicațiile relative.Contabilii utilizează termenul "datorie pe termen scurt" pentru o datorie care devine exigibilă în termen de un an. Exemplele includ dividendele plătibile, salariile, impozitele datorate și conturile de plătit. În schimb, o datorie pe termen lung se maturizează într-o perioadă care depășește un an. Printre exemple se numără obligațiunile de plătit și notele datorate. Pasivele sunt componente ale bilanțurilor, cunoscute și ca declarații de poziție financiară sau situații financiare.
Debite și credite
Debitele și creditele sunt conduite prin care contabilii convertesc evenimentele economice în date financiare valoroase pe care managementul le poate utiliza. Ele fac acest lucru prin postarea intrărilor de jurnal în registrele generale, debitarea și creditarea conturilor financiare. Un contabil creditează un cont de răspundere pentru a-și crește valoarea și debitează contul pentru a-și reduce valoarea. Tranzacțiile de datorii generează în general plăți de dobânzi. Pentru a înregistra dobânzi, contabilul debitează contul de dobânzi și creditează contul cu dobândă plătibilă. Înscrierea pentru înregistrarea unei plăți a datoriei este: creditarea contului de numerar și debitarea contului de pasiv. În terminologia contabilă, creditarea numerarului înseamnă reducerea banilor companiei.
Conturi financiare
Pe lângă pasive, contabilii folosesc alte conturi financiare pentru a publica evenimente economice. Acestea includ active, venituri, capitaluri proprii și cheltuieli. Activele sunt resurse pe care o afacere o utilizează pentru a funcționa, a dezvolta și a se dezvolta. Exemplele includ numerar, conturi de încasat, inventar, bunuri imobile și echipamente. Veniturile sunt câștiguri din vânzări și investiții. Cheltuielile sunt cheltuieli administrative și costuri materiale. Exemplele includ salarii, materiale de birou, asigurări și litigii. Astfel de cheltuieli nefinanciare precum amortizarea și amortizarea sunt, de asemenea, considerate cheltuieli de exploatare. Deprecierea permite unei firme să aloce costurile activelor pe termen lung pe mai mulți ani. Amortizarea este echivalentul amortizării pentru activele ne-fizice sau pentru imobilizări necorporale, cum ar fi brevetele și drepturile de autor.
Raportare financiară
Normele contabile impun ca societățile să înregistreze datoriile într-un bilanț, stabilind credite pe termen scurt, cu excepția obligațiilor pe termen lung. Cheltuielile cu dobânzile reprezintă un element din contul de profit și pierdere. Alte situații financiare includ situații ale fluxurilor de numerar și situații ale capitalurilor proprii.
