Prețul de transfer al fondurilor este o metodă utilizată de bănci pentru a măsura modul în care fiecare sursă de finanțare (depozite și împrumuturi) contribuie la rentabilitatea băncii. Activitatea unei bănci depinde de depozitele pe care le primește. Utilizează aceste fonduri pentru a face împrumuturi sau investiții. Plățile de dobânzi efectuate pe aceste fonduri determină marja globală netă a dobânzii. Marja de dobândă netă este de obicei cea mai mare sursă de profit bancar. Deoarece prețurile transferului de fonduri ajută la calcularea marjei nete de dobândă din fondurile băncii, acesta este unul dintre instrumentele cele mai importante pentru măsurarea rentabilității fiecărei surse de finanțare a băncii.
Alegeți o metodă de stabilire a prețurilor de transfer al fondurilor. Cele mai populare metode sunt potrivirea ratei de piscină unică, potrivirea ratei de piscină multiple și maturitatea potrivită.
Metoda ratei unice bazată pe rata dobânzii utilizează numai o singură rată de transfer a fondurilor (costul finanțării pentru împrumuturi și valoarea depozitelor) pentru a credita toată finanțarea furnizată și pentru a debita toată finanțarea utilizată. Această metodă simplă nu ia în considerare factori precum maturitatea și riscurile încorporate.
Împărțirea mai multor piscine împarte bilanțul în grupuri de active, care apoi sunt potrivite cu partea opusă a bilanțului pentru a stabili o rată de transfer corespunzătoare a fondurilor.
Maturitatea potrivită se potrivește fiecărui cont client cu un indice bazat pe piață. Această metodă este populară și precisă, deoarece prețurile de transfer atribuie o valoare de contribuție bazată pe piață fiecărei surse și fiecărei utilizări a fondurilor.
Stabiliți o curbă de finanțare care să reflecte cel mai bine utilizarea fondurilor pe piața angro. Unele dintre cele mai bune alegeri includ o rată interbancară, cum ar fi rata interbancară oferită de Londra sau LIBOR; curba interbancară de swap; sau o curbă a randamentului Trezoreriei. Fluxul de numerar, reevaluarea și scadența instrumentului financiar sunt utilizate pentru a determina punctul de pe curba de transfer pentru a găsi rata de transfer. Rata de transfer a fondurilor aleasă ar trebui să corespundă cât mai aproape de rata de piață a curbei de transfer. Curba de finanțare "descrie pur și simplu relația dintre timpul până la scadență și randamentul până la scadență pentru un anumit tip de instrument financiar" (Referința 1).
Verificați variabilele asociate fiecărui împrumut sau depozit după alegerea ratei de transfer. Aceasta va determina dacă rata de transfer este adecvată. Pentru împrumuturi, revizuiți costurile fixe și variabile ale duratei de viață asociate împrumutului și costul capitalului alocat, pe baza tuturor riscurilor asociate (credit, rată a dobânzii, piață, lichiditate și operațional).
Pentru depozite, determinați costul fix și variabil pe durata de viață asociat depozitului și costul capitalului alocat pe baza riscurilor încorporate (rata dobânzii, lichiditatea pieței și operaționale).
Găsiți rata de creditare pentru împrumuturi și spread-ul francizei de depozit pentru depozite. Rata de credit, câștigată de bancă pentru asumarea riscului de credit, ar trebui să fie suficient de adecvată pentru a compensa pierderile din credite și pentru a asigura o rentabilitate adecvată. De exemplu, pe un împrumut de un an cu o rată percepută la client de 7% și o rată de transfer de 5%, este de 2%.
Banca câștigă spread-ul de depozit al francizei pentru finanțarea împrumuturilor și a investițiilor. Trebuie să fie adecvată compensarea costurilor de exploatare ale sucursalei, a sistemelor de livrare cu amănuntul și a cheltuielilor generale și trebuie să producă un profit adecvat pentru bancă. De exemplu, un certificat de depozit de 3 luni la 3%, care corespunde unei rate de transfer de 4%, înseamnă 1%.
Calculați marja netă a dobânzii sau IRM pentru toate fondurile utilizate de bancă. Reduceți rata totală a dobânzii la fondurile depuse din dobânda obținută din fondurile utilizate pentru împrumuturi și investiții. Aceasta indică profitul sau pierderea băncii.
sfaturi
-
Nu există un răspuns corect referitor la cele mai bune practici în alegerea curbei de stabilire a prețurilor de transfer a fondurilor de către bancă. Banca trebuie să aleagă cea mai bună curbă în raport cu nevoile și obiectivele proprii.
Avertizare
Utilizarea unor indici de marketing fără risc de credit, cum ar fi o curbă a randamentului Trezoreriei, încurajează băncile să facă împrumuturi mai puțin profitabile decât pare. De asemenea, tinde să descurajeze depozitele care ar putea fi profitabile.
