Este inventarul un activ sau o răspundere?

Cuprins:

Anonim

Deși este oficial clasificat ca un bun, inventarul se poate simți adesea mai mult ca o datorie. De exemplu, chiar dacă activele (cum ar fi inventarul) sunt definite ca "elemente de valoare economică", puțini proprietari de afaceri sunt excitați de existența unui exces de inventar. Pentru a înțelege această dualitate a activelor și pasivelor, trebuie să înțelegeți diferența dintre inventar (adică produsele sau materiile prime în sine) și costul deținerii.

Definiție

În domeniul contabilității financiare, inventarul este definit ca lista de produse și materiale pe care o afacere o deține și o posedă fizic. În cadrul unui bilanț, valoarea unui inventar se referă la prețul de piață echitabil estimat pentru fiecare element. Cu toate acestea, această cifră nu include prețul pe care întreprinderea plătit pentru a achiziționa elementele sau costul pentru fabricarea, menținerea sau transportul acestor articole.

Tipuri de inventar

Elementele deținute de comercianții cu amănuntul (adică produsele finite) reprezintă doar un singur tip de inventar. Producătorii și comercianții cu ridicata au clase suplimentare de inventar cunoscut sub numele de materii prime (de exemplu, minereuri metalice, materiale plastice, lemn, sticlă etc.), lucrări în proces (de exemplu componente sau materii prime parțial finalizate în lanțul de aprovizionare) pentru revânzare (de exemplu, bunuri returnate sau utilizate care pot fi revândute).

Costul bunurilor

Atunci când proprietarii de afaceri se îngrijesc de inventarul în exces, ceea ce se referă de fapt la acestea este banii care au dus la producerea acestora. De exemplu, pentru a produce un anumit element, o afacere trebuie să plătească în numerar pentru materii prime, electricitate pentru fabrică, salarii pentru muncitori și alte cheltuieli. În schimb, afacerea primește un produs finit. Atâta timp cât afacerea poate vinde acest produs pentru mai mult decât costul producerii acestuia, investiția inițială a companiei va fi păstrată.

Excesul de inventar

Problema cu inventarul excesiv este că numerarul întreprinderii (adică activele lichide) devine efectiv legat de bunuri (adică active non-lichide). Deoarece o afacere trebuie să plătească chirie, utilități și salarii cu numerar în fiecare lună, inventarul excesiv ar putea însemna fie neplata plăților, fie lichidarea stocurilor (adică vânzarea produselor finite cu mult sub costul de producție).

Aspecte fiscale

Costul bunurilor pentru inventarul unei întreprinderi poate fi revendicat ca o cheltuială de afaceri la depunerea taxelor. Acest lucru ajută la protejarea unei porțiuni din venitul companiei (egală cu costul anual al bunurilor) de eroziune.

În anumite situații, inventarul însuși poate genera beneficii fiscale. De exemplu, o afacere ar putea să doneze un inventar excesiv unui Sec. 501 (c) (3) sau altă entitate caritabilă desemnată și o revendică drept o deducere fiscală.